¹Iată încă vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. – ²Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraților stă în cercetarea lucrurilor. – ³Înălțimea cerurilor, adâncimea pământului și inima împăraților sunt nepătrunse. – ⁴Scoate zgura din argint, și argintarul va face din el un vas ales. ⁵Scoate și pe cel rău dinaintea împăratului, și scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. – ⁶Nu te făli înaintea împăratului și nu lua locul celor mari; ⁷căci este mai bine să ți se zică: „Suie-te mai sus!” decât să fii coborât înaintea voievodului pe care ți-l văd ochii. – ⁸Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu știi ce să faci, când te va lua la ocări aproapele tău. – ⁹Apără-ți pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe față taina altuia, ¹⁰ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de rușine și să-ți iasă nume rău care să nu se mai șteargă. ¹¹Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint. – ¹²Ca o verigă de aur și o podoabă de aur curat, așa este înțeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. – ¹³Ca răcoarea zăpezii pe vremea secerișului, așa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el înviorează sufletul stăpânului său. ¹⁴Ca norii și vântul fără ploaie, așa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. – ¹⁵Prin răbdare se înduplecă un voievod, și o limbă dulce poate zdrobi oase. ¹⁶Dacă dai peste miere, nu mânca decât atât cât îți ajunge, ca să nu ți se scârbească și s-o verși din gură. – ¹⁷Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine și să te urască. – ¹⁸Ca un buzdugan, ca o sabie și ca o săgeată ascuțită, așa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său. – ¹⁹Ca un dinte stricat și ca un picior care șchiopătă, așa este încrederea într-un stricat la ziua necazului. ²⁰Ca unul care își scoate haina pe o zi rece, sau varsă oțet pe silitră, așa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire. – ²¹Dacă este flămând vrăjmașul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea. ²²Căci, făcând așa, aduni cărbuni aprinși pe capul lui, și Domnul îți va răsplăti. – ²³Vântul de miazănoapte aduce ploaia, și limba clevetitoare aduce o față mâhnită. – ²⁴Mai bine să locuiești într-un colț pe acoperiș, decât să locuiești într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare. – ²⁵Ca apa proaspătă pentru un om obosit, așa este o veste bună venită dintr-o țară depărtată. – ²⁶Ca o fântână tulbure și ca un izvor stricat, așa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. – ²⁷Nu este bine să mănânci multă miere: tot așa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuți. – ²⁸Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată și fără ziduri.