¹Un răspuns blând potolește mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia. ²Limba înțelepților dă știință plăcută, dar gura nesocotiților împroașcă nebunie. – ³Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi și pe cei buni. – ⁴Limba dulce este un pom de viață, dar limba stricată zdrobește sufletul. – ⁵Nesocotitul disprețuiește învățătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înțelept. – ⁶În casa celui neprihănit este mare belșug, dar în câștigurile celui rău este tulburare. – ⁷Buzele înțelepților seamănă știința, dar inima celor nesocotiți este stricată. – ⁸Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. – ⁹Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubește pe cel ce umblă după neprihănire. – ¹⁰Cine părăsește cărarea este aspru pedepsit, și cine urăște mustrarea va muri. – ¹¹Locuința morților și Adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor! – ¹²Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înțelepți. – ¹³O inimă veselă înseninează fața; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. – ¹⁴Inima celor pricepuți caută știința, dar gura nesocotiților găsește plăcere în nebunie. – ¹⁵Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat. – ¹⁶Mai bine puțin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăție, cu tulburare! – ¹⁷Mai bine un prânz de verdețuri și dragoste, decât un bou îngrășat și ură. – ¹⁸Un om iute la mânie stârnește certuri, dar cine este încet la mânie potolește neînțelegerile. ¹⁹Drumul leneșului este ca un hățiș de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. – ²⁰Un fiu înțelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit disprețuiește pe mama sa. – ²¹Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. – ²²Planurile nu izbutesc, când lipsește o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulți sfetnici.” ²³Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, și ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! – ²⁴Pentru cel înțelept, cărarea vieții duce în sus, ca să-l abată de la Locuința morților, care este jos. – ²⁵Domnul surpă casa celor mândri, dar întărește hotarele văduvei. – ²⁶Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. – ²⁷Cel lacom de câștig își tulbură casa, dar cel ce urăște mita va trăi. – ²⁸Inima celui neprihănit se gândește ce să răspundă, dar gura celor răi împroașcă răutăți. – ²⁹Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniți. – ³⁰O privire prietenoasă înveselește inima, o veste bună întărește oasele. – ³¹Urechea care ia aminte la învățăturile care duc la viață locuiește în mijlocul înțelepților. – ³²Cel ce leapădă certarea își disprețuiește sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. – ³³Frica de Domnul este școala înțelepciunii, și smerenia merge înaintea slavei. –