¹Un fiu înțelept ascultă învățătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea. – ²Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricați au parte de silnicie. – ³Cine-și păzește gura, își păzește sufletul; cine-și deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. – ⁴Leneșul dorește mult, și totuși, n-are nimic, dar cei harnici se satură. – ⁵Cel neprihănit urăște cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urât și se acoperă de rușine. – ⁶Neprihănirea păzește pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. – ⁷Unul face pe bogatul, și n-are nimic, altul face pe săracul, și are totuși mari avuții. – ⁸Omul cu bogăția lui își răscumpără viața, dar săracul n-ascultă mustrarea. – ⁹Lumina celor neprihăniți arde voioasă, dar candela celor răi se stinge. – ¹⁰Prin mândrie se ațâță numai certuri, dar înțelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. – ¹¹Bogăția câștigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, crește. – ¹²O nădejde amânată îmbolnăvește inima, dar o dorință împlinită este un pom de viață. – ¹³Cine nesocotește Cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. – ¹⁴Învățătura înțeleptului este un izvor de viață, ca să abată pe om din cursele morții. – ¹⁵O minte sănătoasă câștigă bunăvoință, dar calea celor stricați este pietroasă. – ¹⁶Orice om chibzuit lucrează cu cunoștință, dar nebunul își dă la iveală nebunia. – ¹⁷Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. – ¹⁸Sărăcia și rușinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. – ¹⁹Împlinirea unei dorințe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urât să se lase de rău. – ²⁰Cine umblă cu înțelepții se face înțelept, dar cui îi place să se însoțească cu nebunii o duce rău. – ²¹Nenorocirea urmărește pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniți vor fi răsplătiți cu fericire. – ²²Omul de bine lasă moștenitori pe copiii copiilor săi, dar bogățiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit. – ²³Ogorul pe care-l desțelenește săracul dă o hrană îmbelșugată, dar mulți pier din pricina nedreptății lor. – ²⁴Cine cruță nuiaua, urăște pe fiul său, dar cine-l iubește, îl pedepsește îndată. – ²⁵Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pântecele celor răi duce lipsă. –