¹Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înțelept. – ²Frica pe care o insuflă împăratul este ca răcnetul unui leu, cine îl supără, păcătuiește împotriva sa însuși. – ³Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere. – ⁴Toamna, leneșul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic! – ⁵Sfaturile în inima omului sunt ca niște ape adânci, dar omul priceput știe să scoată din ele. – ⁶Mulți oameni își trâmbițează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios? – ⁷Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el! – ⁸Împăratul, care șade pe scaunul de domnie al dreptății, risipește orice rău cu privirea lui. – ⁹Cine poate zice: „Mi-am curățat inima, sunt curat de păcatul meu”? – ¹⁰Două feluri de greutăți și două feluri de măsuri sunt o scârbă înaintea Domnului. – ¹¹Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată și fără prihană. – ¹²Urechea care aude și ochiul care vede, și pe una și pe celălalt, Domnul le-a făcut. – ¹³Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii și te vei sătura de pâine. – ¹⁴„Rău! Rău!” zice cumpărătorul, și plecând, se fericește. – ¹⁵Este aur și sunt multe mărgăritare; dar buzele înțelepte sunt un lucru scump. – ¹⁶Ia-i haina, căci s-a pus chezaș pentru altul; și ține-l zălog pentru alții. – ¹⁷Pâinea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriș. – ¹⁸Planurile se pun la cale prin sfat! Fă războiul cu chibzuință. – ¹⁹Cine umblă cu bârfe dă pe față lucrurile ascunse; și cu cel ce nu-și poate ține gura să nu te amesteci. – ²⁰Dacă cineva blestemă pe tatăl său și pe mama sa, i se va stinge lumina în mijlocul întunericului. – ²¹O moștenire repede câștigată de la început, nu va fi binecuvântată la sfârșit. – ²²Nu zice: „Îi voi întoarce eu răul!” Nădăjduiește în Domnul, și El te va ajuta. – ²³Domnul urăște două feluri de greutăți, și cântarul mincinos nu este un lucru bun. – ²⁴Domnul îndreaptă pașii omului, dar ce înțelege omul din calea sa? ²⁵Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduință sfântă, și abia după ce a făcut juruința să se gândească. – ²⁶Un împărat înțelept vântură pe cei răi și trece cu roata peste ei. – ²⁷Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor. – ²⁸Bunătatea și credincioșia păzesc pe împărat, și el își întărește scaunul de domnie prin bunătate. – ²⁹Slava tinerilor este tăria, dar podoaba bătrânilor sunt perii albi. – ³⁰Mijloacele de vindecare pentru cel rău sunt bătăile și vânătăile până la rană. –