Un psalm al lui Asaf.

¹Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor. ²– „Până când veți judeca strâmb și veți căuta la fața celor răi? – (Oprire) ³Faceți dreptate celui slab și orfanului, dați dreptate nenorocitului și săracului, ⁴scăpați pe cel nevoiaș și lipsit, izbăviți-i din mâna celor răi.” ⁵Dar ei nu vor să știe de nimic, nu pricep nimic, ci umblă în întuneric; de aceea se clatină toate temeliile pământului. ⁶Eu am zis: „Sunteți dumnezei, toți sunteți fii ai Celui Preaînalt.” ⁷Însă veți muri ca niște oameni, veți cădea ca un domnitor oarecare.” ⁸Scoală-Te, Dumnezeule, și judecă pământul! Căci toate neamurile sunt ale Tale.