Către mai marele cântăreților. De cântat pe ghitit. Un psalm al lui Asaf.

¹Cântați cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălțați strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov! ²Cântați o cântare, sunați din tobă, din harpa cea plăcută și din lăută! ³Sunați din trâmbiță la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre! ⁴Căci aceasta este o Lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov. ⁵El a rânduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, când a mers împotriva țării Egiptului… Atunci am auzit un glas pe care nu l-am cunoscut: – ⁶„I-am descărcat povara de pe umăr, și mâinile lui nu mai țin coșul. ⁷Ai strigat în necaz, și te-am izbăvit; ți-am răspuns în locul tainic al tunetului și te-am încercat la apele Meriba. – (Oprire) ⁸Ascultă, poporul Meu, și te voi sfătui; Israele, de M-ai asculta! ⁹Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău și să nu te închini înaintea dumnezeilor străini! ¹⁰Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-am scos din țara Egiptului; deschide-ți gura larg, și ți-o voi umple!” ¹¹Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu, Israel nu M-a ascultat. ¹²Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, și au urmat sfaturile lor. ¹³O! de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele! ¹⁴Într-o clipă aș înfrunta pe vrăjmașii lor, Mi-aș întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor; ¹⁵cei ce urăsc pe Domnul L-ar linguși, și fericirea lui Israel ar dăinui în veci. ¹⁶L-aș hrăni cu cel mai bun grâu și l-aș sătura cu miere din stâncă.