Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.

¹Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem! Ocrotește-mi viața împotriva vrăjmașului de care mă tem! ²Păzește-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiți! ³Ei își ascut limba ca o sabie, își aruncă vorbele lor amare ca niște săgeți, ⁴ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neașteptate, fără nicio frică. ⁵Ei se îmbărbătează în răutatea lor, se sfătuiesc împreună ca să întindă curse și zic: „Cine ne va vedea?” ⁶Pun la cale nelegiuiri și zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!” O prăpastie este lăuntrul și inima fiecăruia! ⁷Dar Dumnezeu aruncă săgeți împotriva lor: deodată, iată-i loviți. ⁸Limba lor le-a pricinuit căderea; și toți cei ce-i văd clatină din cap. ⁹Toți oamenii sunt cuprinși de frică și mărturisesc: „Iată ce a făcut Dumnezeu”, și recunosc că aceasta este lucrarea Lui! ¹⁰Cel neprihănit se bucură în Domnul și în El își caută scăparea; toți cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiți.