¹Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. – ²Ca un crin în mijlocul spinilor așa este iubita mea între fete. – ³Ca un măr între copacii pădurii așa este preaiubitul meu între tineri. Cu așa drag stau la umbra lui, și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. ⁴El m-a dus în casa de ospăț, și dragostea era steagul fluturat peste mine. ⁵Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui. ⁶Să-și pună mâna stângă sub capul meu și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! – ⁷Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp: nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea! – ⁸Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munți, săltând pe dealuri. ⁹Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, privește printre zăbrele. ¹⁰Preaiubitul meu vorbește și-mi zice: „Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso! ¹¹Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus. ¹²Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării și se aude glasul turturelei în câmpiile noastre. ¹³Se pârguiesc roadele în smochin, și viile înflorite își răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso! ¹⁴Porumbiță din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi fața ta și fă-mă să-ți aud glasul! Căci glasul tău este dulce, și fața ta, plăcută.” ¹⁵Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici care strică viile; căci viile noastre sunt în floare. ¹⁶Preaiubitul meu este al meu, și eu sunt a lui; el își paște turma între crini. ¹⁷Până la răcoarea zilei și până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb peste munții ce ne despart.