¹Iacov a pornit la drum și s-a dus în țara celor ce locuiesc la răsărit. ²S-a uitat înainte și iată că pe câmp era o fântână; și lângă ea erau trei turme de oi, care se odihneau; căci la fântâna aceasta obișnuiau ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fântânii era mare. ³Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele și apoi puneau piatra iarăși la loc pe gura fântânii. ⁴Iacov a zis păstorilor: „Fraților, de unde sunteți?” „Din Haran”, au răspuns ei. ⁵El le-a zis: „Cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaștem”, i-au răspuns ei. ⁶El le-a zis: „Este sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Și tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile. ⁷El a zis: „Iată, soarele este încă sus și-i prea devreme ca să strângeți vitele: adăpați oile, apoi duceți-vă și pașteți-le iarăși.” ⁸Ei au răspuns: „Nu putem, până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvălește piatra de pe gura fântânii și vom adăpa oile.” ⁹Pe când le vorbea el încă, veni Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea. ¹⁰Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fântânii și a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. ¹¹Apoi Iacov a sărutat pe Rahela și a început să plângă tare. ¹²Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecăi. Și ea a dat fuga de a spus tatălui său. ¹³Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrățișat, l-a sărutat și l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate. ¹⁴Și Laban i-a zis: „Cu adevărat, tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună. ¹⁵Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă ești rudă cu mine, să-mi slujești oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?” ¹⁶Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, și cea mai mică Rahela. ¹⁷Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură și mândră la față. ¹⁸Iacov iubea pe Rahela și a zis: „Îți voi sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.” ¹⁹Și Laban a răspuns: „Mai bine să ți-o dau ție decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!” ²⁰Astfel Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela; și anii aceștia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea. ²¹În urmă Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea.” ²²Laban a adunat pe toți oamenii locului și a făcut un ospăț. ²³Seara, a luat pe fiica sa Lea și a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea. ²⁴Și Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa. ²⁵A doua zi dimineața, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ți-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înșelat?” ²⁶Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari. ²⁷Isprăvește săptămâna cu aceasta și-ți vom da și pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alți șapte ani.” ²⁸Iacov a făcut așa și a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi Laban i-a dat de nevastă pe fiica sa Rahela. ²⁹Și Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela pe roaba sa Bilha. ³⁰Iacov a intrat și la Rahela, pe care o iubea mai mult decât pe Lea; și a mai slujit la Laban alți șapte ani. ³¹Domnul a văzut că Lea nu era iubită; și a făcut-o să aibă copii, pe când Rahela era stearpă. ³²Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben; „căci”, a zis ea, „Domnul a văzut mâhnirea mea, și acum bărbatul meu are să mă iubească negreșit.” ³³A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu; și a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită și mi-a dat și pe acesta.” De aceea i-a pus numele Simeon. ³⁴Iar a rămas însărcinată și a născut un fiu; și a zis: „De data aceasta bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi. ³⁵A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu; și a zis: „De data aceasta voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele Iuda. Și a încetat să mai nască.